„Sunt clipe în care simt să mă opresc. Simt să mă uit la soare, să admir cum strălucește. Simt să mă opresc să ascult vântul și păsările, să îmi dau voie să simt totul si toate, simt doar să fiu. Uneori mi se pare ca viața trece pe lângă mine cu viteză 2.0, iar eu alerg gâfâind fără să simt ca sunt eu cea care o trăiește, parcă deodată ea mă “trăiește” pe mine. Probabil așa am fost învățată și așa mi s-a spus ca e corect: să lucrezi, să aduni, să agonisești și apoi să trăiești. Dar oare acesta să fie adevărul absolut și calea unică?
Astăzi îmi permit să mă opresc fără să mă simt vinovată ca aleg să simt, să trăiesc, să fiu😍.Terapia mi se așează ❤️🙏😍.”
Monica Faltiska 